SPERANTE



Am inceput sa citim

        În ultimul timp micul meu prinţisor a fost plimbat si am umblat la o grămada de doctori : pediatru , neurolog , radiolog , gastroenterolog si cam atat . Am fost asa agitaţi ca am uitat sa va mai povestim ce facem noi .  Sa începem cu gastroenterolog si pediatru : am făcut din nou analiza pentru intoleranta la gluten si de data asta ne-a ieşit ca nu ar mai avea si ar putea  manca de toate , dar doamna doctor pediatru a zis sa mai aşteptăm 6 luni sau sa repetăm analizele la o clinică mai scumpă .
       În gandul meu tot se repeta o întrebare : dacă prima oară s-a luat după analizele făcute la clinica X acum de ce nu le mai accepta , de ce trebuie sa merg sa dau nişte bani mai mulţi ? Oricum timp de o luna de zile îi dau mancare normal apoi merg si la clinica care vrea ea . Vreau sa fiu sigură 100% .
       La radiolog am mers sa repetăm radiografia pentru subluxatia de sold si spre bucuria noastră a rămas tot la acelaşi stadiu . De asta depinde controlul care îl vom face  la Galaţi cu doctorul PLATON la fundaţia IKON . Vrem sa ajungem la Chişinău pentru operaţia de miofibrotomie subcutanata .
       Am lăsat la urma ce era mai important controlul la neurolog sau interpretarea RMN-ului . Ori a fost modul în care l-a prezentat doamna doctor , ori speranta mea de mama dar nu mi s-a maii părut asa înfricoşător sau de nerezolvat .  Marius - GGabriel are afectata partea stingă a creierului în felul următor : porţiunea cu lichid este un pic mai mare în stinga decat în dreapta dar nu de speriat , un pic mai jos în cerebel are o porţiune lipsa care i-au afectat văzul , auzul si poate vorbirea dar asta nu înseamnă ca nu vede ci doar cu partea stangă vede si aude 25 % , în rest partea dreapta nu are nimic . Doamna doctor a spus ca ea sta mai ingrijorata deoarece acea bucăţică lipsa îi provoacă crizele de epilepsie dar cum Marius-Gabriel nu a mai făcut crize de la 6 luni înseamnă ca e foarte bine . Mai este linia care uneşte cele doua emisfere ale creierului care e mai mica la el decat normalul si asta tine de echilibru dar nu e inexistenta asa ca mai sunt sperante .
        Asa ca dacă scăpam de alintatura si ne punem serios pe treaba reuşim măcar sa mergem în patru si poate după vreo 15 ani de lucru sa mergem si în picioare . Eu am speranta si doamna doctor neurolog a zis ca îi place ca sunt optimista si nu mă sperii .                                                                                             
       Dacă nu sunt optimista si nu gandesc ca copilul meu după cativa ani , 15 sau 20 de ani va merge ce îmi mai rămane . Asa ca la lupta copii ca trebuie !!!

Nu ne place ca e apa rece