duminică, 10 iunie 2012

TRAIM IN ROMANIA


   Vineri seară ne-am întors de la spital unde am stat doua săptămîni pentru recuperare . Nu spun numele spitalului pentru ca vreau sa las alte persoane care vor sa facă voijta cu copii lor sa meargă acolo , poate lor le place sau poate se pot acomoda mai bine decat mine . Eu sunt un fel de om căruia nu-i place sa fie tratat cu indiferenţă , mai ales în spitale .
     Sa începem sa povestim micile noastre întamplări . Am ajuns la spital pe la ora 9:30 si am mers la registratură unde o doamna asistenta fără chef de nimic se uita sa avem ( mama si Marius) toate actele după care ne trimite la biroul de internari unde ni se face o fişa , după care mergem iar la registratură unde ne trece în nişte registre apoi suntem trimişi la doamna doctor .
     Aşteptăm un timp după care intrăm la doctorita care îl ia . îl examina un pic , nu prea mult ca deja e aproape ora 12 si are treaba . Între timp îi arăt externarile de la neurologie peste care trage un ochi în grabă , îi spun ca Marius are intoleranta la gluten , chiar spune ceva de genul "si pe asta o are " si ne trimite la etaj la asistente sa ne arate salonul .
    În salon am intrat pe la 11:30 si imediat am început sa-i dau lui Marius mancare (eram plecaţi de pe la 3 noaptea si nu mancasem nici nu ne odihnisem cum trebuie ) după care vine asistenta sa ne spună ce avem de făcut . Am mers ne-am programat la terapii după care am făcut nani . În rest ne-am plictisit toata ziua căci era vremea ploioasa si nu am putut ieşi .

era un vant de nu puteai iesi din spital

    Prima impresie nu a fost chiar rea dar cand am văzut comportamentul asistentelor si infirmierelor deja ne părea rău ca suntem acolo . Singurul lucru bun era ca eram singuri în camera si nu ne deranja nimeni .
     Pe usa fiecărei camere era un program de masa , somn pentru cei mici si tratamente . Micul dejun era între 7:45 si 8:45 doar ca el ajungea în sala de mese pe la 8:30 si conţinea tot timpul gris cu lapte pentru copii si margarina pentru însoţitor . În general cam asta era si seara doar ca însoţitorii mai aveau o felie de salam sau parizer . Ce m-a intrigat si am rămas mirată a fost faptul ca în week-end cina o dădeau dimineaţa ,
probabil seara nu era nimeni la bucătărie . Imaginati-va cum arăta grisul de dimineaţă mancat seara (dacă era sa dai la copil ) . La pranz copii aveau supa cu galuste , supa de perisoare sau supa de taietei si felul doi orez cu carne , piure cu ficat sau mămăligă cu branză . Alternati timp de doua săptămani mancarea asta si pe urma eu m-as întreba de ce refuză copilul meu mancarea .Suplimentul de la ora 4 îl dădeau seara ca sa nu stea toata ziua după noi .
cam asa arata papricasul ( faina cu carne fiarta )
    Într-o seara era măr cu biscuite si îmi vine mie în minte sa întreb , mai în glumă mai în serios , mie nu poate sa-mi dea doar mărul , Marius neavand voie de biscuiti obişnuiţi , la care o infirmiera îmi spune ca de ce nu am anunţat la biroul de internari ca îmi făceau meniu special pentru copil . Dar oare o data ce am spus doamnei doctor nu trebuia sa mă îndrume ?
      Programul de somn pentru copii mici era între ora 2 si 4 doar ca atunci tranteau uşile , dădeau găuri în pereţi ( un corp al secţiei era în renovare ) sau infirmierele veneau sa ia gunoiul . Am avut noroc ca Marius era asa obosit după voijta ca nu se trezea chiar la fiecare zgomot .
   În week-end , majoritatea fiind din apropiere , plecau acasă iar în secţie răman foarte puţini , exemplu : acum am fost doar trei mămici în toata secţia . Într-o dimineaţa merg sa vad dacă s-a adus micul dejun . Pe hol simt un miros ciudat dar zic ca cine ştie , poate mi se pare . Cand intru în sala de mese o infirmiera si o asistenta stateau la o masa în mijlocul salii ( nu la fereastra ) cu ceasca de cafea si tigara în mana exact ca la bar . Sa nu uitam totusi ca suntem intr-un spital . Cand m-au vazut nu s-au jenat deloc , au intrebat ce vreau si au vazut în continuare de tigara si cafeaua lor . Am uitat sa va spun ca mancau din mancarea noastra fără sa se fereasca de noi . Dupa ce terminam noi ele se asezau la masa . în general seara si mancau salam cu rosii , asta din salamul care trebuia sa ni-l dea noua .

Marius si Raisa povestesc ce vor face de ziua copiilor

     Este bine la acest spital ca esti lasat în pace adica nu intereseaza pe nimeni dacă ai fost la terapii , ai mancat în ziua aia ceva sau chiar dacă ai cu ce pleca cum am patit eu . Noi am fost bucurosi ca am vazut-o pe prietena noastra Raisa care s-a jucat cu Marius si au vorbit în limba lor .Ne bucuram foarte mult ca Raisa este mai bine adica este mai prezenta si mai constienta de ce e în jurul ei . Singura veste buna de acolo a venit de la doamna psiholog care a spus ca Marius are o varsta mentala undeva peste 10 luni - 1 an . Cuvintele ei au fost : "ar face mai multe , pacat ca e prins în corpul asta " .
    Ar mai fi multe de povestit dar s-a trezit micul meu printisor si trebuie sa-i acord lui toata atentia .Urati-ne succes pentru ca marti 12.06.2012 zburam spre Turcia la clinica ACIBADEM pentru o consultatie în privinta rizotomiei . Noi speram ca domnul doctor sa-si dea acordul si sa reusim apoi sa strangem bani pentru operatie astfel scapam definitiv de spasticitate .



Marius in pijamaluta de la Raisa

Am invatat sa mancam in scaunel





 






2 comments:

Anonim spunea...

Am fost si noi la Spitalul respectiv, cine a fost si in strainatate poate face comparatie. Inainte, noi am fost la Clinica din Cj, unde conditiile sunt si mai vitrege, iar aici, la spitalul de care vorbeste mamica Raisei, ni s-a parut lux!Apoi am vazut in strainatate ce inseamna grija pentru pacient, pt copil!
Incercati si la noul Centru de recuperare din Alba Iulia, "Maria Beatrice", si veti vedea diferenta.

Anonim spunea...

Sunt mamica lui Filip, am ramas masca la ce am citit. Merg cu Filip la Sibiu de 1 an si pentru mine au fost mai importante realizarile si recuperarea lui Filip decat conditiile din acel spital pe care eu le consider decente intr-o tara ca Romania. Eu nu am bani sa merg in afara tarii, ca multe alte mamici, merg la Sibiu, am fost de 4 ori intr-un an la Sibiu si sunt sigura ca daca asi fi avut bani sa stau la Sibiu, Filip azi ar fi fost mult mai bine. Baietelul meu acum un an nu statea decat pe spate, dupa primele sedinte Vojta s-a intors singur pe burtica si se rostogolea, azi dupa un an de vojta, Filip se ridica singur in 4 labe si se aseaza in fundulet. Cat despre D-nele Asistente am tot respectul, vin la fiecare schimbare de tura si intreaba de copil, iar daca sunt ceva probleme sunt foarte saritoare. Mancarea este cum este, dar nu din vina asistentelor sau a medicilor, nu ei fac mancarea si nu ei dau bani, vinovati sunt altii. Eu cred ca ar trebuii sa fi mai optimista si sa lasi nodul din paura acolo unde este, cred ca este mai importanta recuperarea si nu conditiile de cazare ale unui spital romanesc. O zi cat mai buna si multa sanatate puiului tau.

Trimiteți un comentariu