miercuri, 8 februarie 2012

Marius, micul print


Bun gasit!


Ma numesc Marius Gabriel si am doi anisori si trei luni. Vreau sa va spun povestea unui print care se lupta cu unul din cei mai mari monstri ai timpurilor noastre: boala .



A fost o data de mult o imparateasa care traia impreuna cu sotul ei, imparatul, intr-un palat de aur. Ei conduceau supusii cu multa intelegere si erau iubiti de toti, dar imparateasa era nefericita deoarece isi dorea un mic printisor.


Dupa multe asteptari, imparateasa a primit o veste care i-a  schimbat viata: va avea un print. Tot alaiul de la curte a venit sa sarbatoresca alaturi de ei frumoasa veste primita. Imparateasa se gandea ca in sfarsit viata ei va fi perfecta. 

Dar nu a fost sa fie asa. Micul print, botezat Marius, a venit pe lume pe data 09.11.2009 ora 20:40, dupa o zi intreaga in care imparateasa s-a chinuit deoarece doctorii si asistentele au uitat de ea si nu au ajutat-o cu pastile, injectii, sau perfuzii. Din cauza rautatii medicilor, Marius era verde cand l-a adus barza, iar in primele ore a facut convulsii.






A doua zi micul print este trimis la Iasi la spitalul Cuza Voda, la sectia de terapie intensiva. Aici i-au facut o serie de investigatii si tratamente pentru a ajunge in bratele mamei lui. Dupa o saptamana in care imparateasa nu a avut voie sa-si atinga pruncul, i se spune ca printisorul ei trebuie invatat sa manance cu biberonul, apoi pot pleca spre casa. 

Dupa doua saptamani ingrozitoare micul print pleaca spre palat unde este asteptat de tot alaiul cu mult fast si bucurie. Imparateasa credea ca  in sfarsit cosmarul s-a terminat si vor putea trai linistiti. Dar ursitoarele nu au fost asa darnice cu printisorul nostru iar lupta pentru viata avea sa continue.

La numai trei luni micul print a inceput sa faca niste crize care nu aveau explicatie pentru imparateasa, se incorda spre fata si ramanea asa jumatate de minut, sau un minut intreg. Multi vraci, doctori , asistente si tot alaiul de la curte, si-au dat cu parerea, dar nimeni nu stia de ce face Marius asa. Intr-o noapte o zana buna i se arata in vis imparatesei si ii spune: "Ia pruncul si mergi la Bucurestu la Institutul de Boli Neurologice Alexandru Obregia si acolo vei gasi raspuns la intrebarile tale."

Imparateasa nu mai sta pe ganduri si imediat isi ia pruncul si pornesc la drum. Au ajuns acolo pe 17 mai 2010, la o doctorita minunata care imediat ce l-a vazut pe print a stiut de ce sufera. Au urmat alte saptamani de analize si tratament. A fost diagnosticat cu epilepsie si tetrapareza spastica. 

De atunci, micul print nu prea a mai petrecut timp acasa, la palat, fiind mai tot timpul in spitale. Pana la varsta de doi ani si trei luni a avut 11 internari de cate doua sau trei saptamani. Daca nu era la Bucuresti la control neurologic, era la 1 MAI Oradea pentru recuperari, sau era racit.



Micul print este puternic si i-a promis mamei lui ca pana la urma va invinge monstrii si va reusi sa isi tina capul ridicat, sa mearga, sa se joace. Totusi mama lui este bucuroasa ca il poate vedea zambind.



Ce poate umple inima de bucurie mai mult decat zambetul unui mic printisor ?



Daca ramaneti langa noi veti afla ce a facut micul print in continuare.

4 comments:

Kreutzer Ioan Sorin spunea...

Draga Marius De aici din Hunedoara Sorin ,Carmen,Emanuel,Lidia,Giulia si Sebastian colegul tau de suferinta iti sunt cu sufletul alaturi de tine

dyana spunea...

Multumim pentru gandurile frumose. Sper ca Dumnezeu sa ne indrume pasii si sa ne facem bine

ana_nicu13 spunea...

ce putem face si noi mai mult ptr micul print?

adela spunea...

micutule print si noi te iubim si ne rugam pt tine ,te pupa dulce a ta prietena Miriam

Trimiteți un comentariu