JOACA , BUCURIE , SPERANTA

   Vara aceasta am început sa experimentez ceva nou cu Marius , am început sa mergem în parc si sa ne jucăm langă ceilalţi copii . Ne dăm în invartitoare unde micul meu printisor rade si se bucura tot timpul apoi mergem la leagăn unde la început zambeste dar apoi sta si se uita probabil se întreabă de ce se mişcă asa .
   Oricum în ultimul timp am avut parte numai de bucurii din partea lui si pot spune ca a început sa înţeleagă cam tot ce e în jurul lui . Mănancă toata ziua dacă i-as da , înţelege dacă îl întreb ceva si încearcă sa răspundă cum poate . Dimineaţa cand ne trezim mami îl întreabă : " Vrei laptic? Sa îţi dea mama lapticul ? " iar el începe sa rada si sa dea din guritza cum fac copii mici cand le este foame sau pofta de ceva .
    Acum sta mult mai mult singur adică fără sa stea în braţe si fără sa plangă toata ziua . Asa pot si eu sa mai fac altceva , mancare ,curăţenie . Chiar si in carut sta cuminte cand mergem la plimbare sau cand ne oprim nu începe imediat sa plangă cum făcea înainte , pot vorbi liniştita cu o persoana fără sa-l iau din carut .
    A avut vreo doua zile care nu a dormit la pranz si nici noaptea , ne deranjează nişte masele care nu mai ies odată . Astazi  l-am dezbrăcat la pielea goală , fără scutec , si asa doarme de vreo doua ore .  Asa am înţeles care era problema . 
  E greu sa îţi vezi copilul ca vrea sa ridice mana dar nu poate sau cand îi spun sa ridice capul se chinuie si se enervează si începe sa tipe . Oare vreodată voi reuşi sa-l vad stand cu capul ridicat fără sa-l tin eu ? Voi ajunge sa-l vad stand în fund? Pentru moment trebuie sa mă bucur de tot ce poate face si sa am răbdare dar  cateodată răbdarea dispare si apare disperarea . Nu trebuie sa mă descurajez ci trebuie sa sper si sa am încredere în  Dumnezeu ca doar El le ştie pe toate . El ne da forţă de a merge mai departe si ştiu ca e tot timpul langă noi .